NIBIO – INSTITUTUL NORVEGIAN PENTRU CERCETĂRI ÎN BIOECONOMIE

Conf. Univ. Sorin HERBAN, Asist. Univ. Dr. Ing. Rares HĂLBAC-COTOARĂ-ZAMFIR

SERVICIUL PENTRU CONSERVAREA SOLULUI DIN ISLANDA - SCSI

ISLANDA ÎN PROIECTUL EU RECARE

INSTITUTUL DE CERCETĂRI DIN NORVEGIA DE VEST

DOMENII DE CERCETARE LEGATE DE MANAGEMENTUL DEȘEURILOR

UNIVERSITATEA REYKJAVIK

Proiectul ECO-INTERAGE

In perioada 15.08.2016 – 15.12.2016, Universitatea Politehnica Timișoara și Institutul Norvegian pentru Cercetări în Bioeconomie (NIBIO) au implementat proiectul bilateral realizat prin Programul Cercetare în Sectoare Prioritare finanţat de Granturile SEE “Managementul hazardelor provocate de apă în contextul schimbărilor climatice prin implementarea unui instrument de planificare spațială și prin soluții tehnice”.

Bazele bioeconomiei sunt reprezentate de utilizarea si gestionarea resurselor biologice marine și terestre în contrapartidă cu o economie bazată pe combustibili fosili (cărbune, petrol și gaze natural). În această direcție, NIBIO a devenit principalul centru național pentru dezvoltarea cunoștințelor în domeniul bioeconomiei.

Scopul Institutului este de a contribui la siguranța alimentară, gestionarea durabilă a resurselor, inovarea și creare de valoare adaugată prin cercetare teoretică și aplicată în domeniul produselor alimentare, domeniul silviculturii respective domeniul bio-produselor. NIBIO oferă rezultate ale cercetării, sprijin managerial în domeniul cercetării, consultanță pentru autorități la nivel național dar și întreprinderi și societatea civilă. Aproximativ 700 de angajați ai NIBIO sunt prezenți în toate părțile țării. Biroul principal este situat la Ås în Akershus, în apropiere de capitala Oslo.

Harta cu locațiile structurilor NIBIO

NIBIO este deținut de către Ministerul Agriculturii și Alimentației din Norvegia ca o agenție administrativă cu autorizație specială și propriul consiliu de supraveghere.

NIBIO este organizat pe 5 divizii după cum urmează:

  • Divizia Silvicultură și Resurse Forestiere
  • Divizia Producția de Alimente și Aspecte Sociale
  • Divizia Biotechnologii și Sănătatea Plantelor
  • Divizia Mediu și Resurse Naturale
  • Divizia Geografie și Statistică

Divizia Silvicultură și Resurse Forestiere

Cercetările în domeniul silviculturii din Norvegia au o lungă istorie dispunând astfel de o bogată bază de date și fiind capabilă să ofere răspunsuri la numeroasele întrebări legate de materialul lemnos. Divizia Silvicultură și Resurse Forestiere acoperă majoritatea teritoriului Norvegiei, o utilizare optimă a resurselor și a potențialului productiv fiind crucială atunci când vorbim de serviciile ecosistemice oferite de păduri.

Această divizie include mai multe secții după cum urmează:

  • Genetica pădurilor;
  • Biodiversitate;
  • Managementul pădurilor;
  • Tehnologia și economia pădurilor;
  • Tehnologia lemnului;
  • Managementul resurselor rurale.

Divizia Producție Alimentară și Aspecte Sociale

Această divizie este lider naționale în cercetare și competențe în domenii precum producția culturilor, agronomie, știința solului, peisaj cultural respectiv științe economice și sociale. Divizia este implicată în proiecte privind managementul nutrienților și strategii privind fertilizanții, tehnologii agricole și senzoriale, economia mediului și a resurselor, impactul modificărilor din cadrul modului de utilizare al terenurilor în agricultură asupra biodiversității și alte servicii ecosistemice etc.

Scopul diviziei este de a contribui la îmbunătățirea cunoștințelor bazate pe cercetare aplicată în domeniul creșterii siguranței alimentare respectiv pentru a susține inovarea și crearea de valoare adăugată în agricultură, producția de alimente și relațiile dintre acestea. Divizia contribuie cu cunoștințe bazate pe cercetare aplicată pentru autoritățile guvernamentale, comunitățile de afaceri, societatea civilă având o expertiză bogată în domenii precum biologia plantelor, ecologie, analiza sistemelor, tehnologie, aspecte economice și sociale. Aceste competențe reprezintă domenii de importanță strategică pentru Norvegia fiind relevante inclusiv pentru mediul academic respectiv cooperarea cu celelalte divizii ale NIBIO.

Divizia include 6 departamente având un număr de peste 120 angajați. Aceștia sunt localizați în câteva centre din Norvegia incluzând cele mai importante areale pentru producția agricolă din Norvegia. Angajații cu expertiză economică și socială au sediul în Oslo. Se așteaptă organizări majore la nivelul diviziei ca urmare a schimbărilor și restructurărilor centrelor de cercetare regionale prin decizia Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare.

Divizia Biotechnologii și Sănătatea Plantelor

Divizia biotechnologii și sănătatea plantelor dispune de cea mai largă gamă de competențe din  Norvegia când se discută despre sănătatea plantelor respectiv protecția acestora în agricultură și silvicultură. Atât interesele comerciale cât și managementul public beneficiază de pe urma competențelor și cunoștințelor acestei divizii.

Competențele acoperă domenii precum: diagnosticarea, biologia, cartarea și prevenția diverselor boli ale plantelor cauzate de organisme, boli și buruieni. Mai mult, domeniile de expertiză includ și chimia pesticidelor, genetică și biotehnologii, bio-prospectări acvatice și terestre, alge și plante utilizate în alte scopuri decât cel alimentar. Unele din aceste competențe depășesc subiectele tradiționale de protejare a plantelor.

Divizia este sub coordonarea Autorității pentru Siguranța Alimentelor din Norvegia și a Ministerului Agriculturii și industriei Alimentare în domeniile pesticide, forestier și protejarea plantelor. Laboratorul acestei divizii este unul de referință pentru analiza pesticidelor și a organismelor ce dăunează plantelor. Divizia coordonează o serie de stații meteorologice din zonele agricole ale Norvegiei furnizând date atât NIBIO cât și Institutului Norvegian de Meterologie respectiv altor instituții. Activitățile diviziei din domeniul geneticii urșilor bruni sunt coordonate de Agenția de Mediu Norvegiană.

Cooperarea internațională în cadrul acestei divizii este prioritară. Personalul științific multi-național este implicat activ în numeroase rețele și proiecte internaționale din întreaga lume. Majoritatea personalului este localizat în localitatea Ås.  Alte birouri sunt localizate în Grimstad (sudul Norvegiei), la Særheim și Ullensvang (pe coasta de vest a Norvegiei), Stjørdal (în centrul Norvegiei), respectiv Bodø, Tromsø și Svanhovd (în partea de nord a Norvegiei).

Divizia Geografie și Statistică

Divizia de geografie și statistică are ca scop furnizarea de informații imparțiale și orientate pe utilizator referitoare la resursele de teren ale Norvegiei (incluzând aici solurile, vegetația, peisajul), dezvoltarea și economia agriculturii pentru utilizarea lor în planificarea spațială, managementul resurselor, conservarea resurselor naturale, silvicultură și activități agricole. Divizia oferă suport pentru luarea de decizii atât în mediul public cât și în mediul privat.

Divizia se bazează pe un personal cu largă expertiză în preluarea, managementul, analiza si prezentarea datelor. Astfel, divizia poate furniza informații legate de variația resurselor de teren de-a lungul timpului oferind suport asupra posibilităților de utilizare sustenabilă a acestora respectiv a consecințelor acestor moduri de utilizare. Divizia include și Centrul Norvegia pentru Resurse Genetice care coordonează competențele și activitățile legate de conservarea și utilizarea resurselor genetice. Tot aici se găsește Comitetul pentru Bugetul Agriculturii care pregătește printre altele și materialul necesar negocierilor anuale din domeniul agricol.

Divizia este organizată pe 7 departamente după cum urmează:

  • Departamentul pentru Economia Fermelor
  • Departamentul pentru Economia Agriculturii
  • Departamentul de Inventariere a Terenurilor
  • Departamentul de Geomatică
  • Departamentul pentru Monitorizarea Peisajului
  • Departamentul pentru Studierea Solurilor Agricole
  • Departamentul pentru Studierea Resurselor de Teren

Divizia Mediu și Resurse Naturale

Divizia pentru mediu și resurse naturale conduce cercetări în cadrul următoarelor domenii: calitatea solului și resursele solului, aspecte climatice legate de sol, resurse de apă și forestiere, scurgerea de suprafață de pe terenurile agricole și silvice, calitatea apei și managementul resurselor de apă si teren, utilizarea terenurilor, soluții ecologice și măsuri ecologice, soluții de revegetare a terenurilor, managementul deșeurilor biodegradabile și bioenergii.

Divizia are o abordare integrată în ceea ce privește aspectele legate de o producție biologică eficientă, utilizarea resurselor naturale, impactul de mediu și problemele sociale. Monitorizarea mediului, analizele de mediu și cele climatice respectiv dezvoltarea de măsuri eficiente din punct de vedere al costurilor privind aspectele climatice și de mediu sunt elementel esențiale în cadrul activităților desfășurate de Divizia pentru mediu și resurse naturale.

Această divizie coordonează Programul de Monitorizare a Mediului din zonele agricole ale Norvegiei (JOVA). Acest program monitorizează resursele de apă și sol din bazinele unde activitățile agricole predomină. JOVA oferă date importante privind scurgerea de suprafață de pe terenurile agricole respectiv eroziunea solurilor instituțiilor administrative și guvernamentale precum și participanților la proiecte de cercetare internaționale. Divizia dispune și de un inventar al resurselor forestiere colectând date privind dezvoltarea pădurilor de-a lungul timpului în timp ce centrul climatic dezvoltă hărți referitoare la monitorizarea pădurilor și lacurilor. Toate aceste activități stau la baza unui număr important de proiecte ale Diviziei și sunt legate de aspecte privind adoptarea unei strategii la schimbările climatice.

engelsk2

Harta cu locațiile implementării programului JOVA

Dezvoltarea și documentarea unor tehnologii de mediu bazate pe procese naturale și biologice sunt activități ce contribuie la dezvoltarea unei bioeconomii sustenabile. Metodele și sistemele pentru o recirculare sustenabilă respectiv recilcarea nutrienților și a resurselor de energie se centrează pe această abordare.

Divizia este implicată în numeroase colaborări internaționale atât în Europa cât și în India și Asia de Sud-Est, acestea din urmă fiind axate pe managementul integrat al resurselor de apă.

Sediul diviziei este localizat în Ås, dar personalul diviziei activează și în alte locații de pe teritoriul Norvegiei: Landvik (Grimstad), Særheim (Klepp), Furuneset (Fjaler), Tingvoll and Svanhovd (Sør-Varanger).

NIBIO poate fi contactat la următoarea adresă:
Postboks 115, NO-1431, Tel: (+47) 40604100, Email post@nibio.no

Acest articol este rezultat ca urmare a implementării proiectului bilateral BIL2/18.08.2016 “Managementul hazardelor provocate de apă în contextul schimbărilor climatice prin implementarea unui instrument de planificare spațială și prin soluții tehnice” finanţat din Fondul pentru relaţii bilaterale - Programul RO14 “Cercetare în Sectoare Prioritare”, fond finanţat de Granturile SEE.

↑ Inapoi

SERVICIUL PENTRU CONSERVAREA SOLULUI DIN ISLANDA - SCSI

Serviciul de Conservare a Solului din Islanda a fost fondat în 1907. Este o agenție guvernamentală în cadrul Ministerului Mediului. Principalele sarcini ale SCSI includ combaterea deșertificării, combaterea eroziunii solului, promovarea utilizării durabile a terenurilor, a regenerării și refacerii terenurilor degradate. Activitatea se desfășoară pe niveluri diferite, de la elaborarea de politici și activități de cercetare la managementul proiectelor (la scară mare sau redusă) de îmbunătățiri funciare.

Degradarea ecosistemelor este de departe cea mai mare problemă de mediu din Islanda. Zone întinse au fost deșertificate după exploatarea excesivă, viteza de eroziune a fost amplificată de activitatea vulcanică și condițiile meteorologice aspre. SCSI este dedicat prevenirii eroziunii și recuperării terenurilor erodate.

SCSI are patru divizii: Divizia de protecție a terenurilor, Divizia Cercetare și Dezvoltare, Divizia Relații Publice și Divizia Administrație. Sediul central se află la Gunnarsholt în Sudul Islandei, iar birourile raionale sunt situate la Hvanneyri în Borgarfjörður, Sauðárkrókur în Vestul Islandei, Húsavík în Nordul Islandei, Egilsstaðir în Nord-Estul Islandei, Egilsstaðir în Estul Islandei și în Reykjavik.

Conservarea mediului reprezintă o prioritate majoră pentru Islanda și pentru faptul că aceasta depinde de resursele naturale și de managementul sustenabil al acestora

Încă din secolul 17, o treime din teritoriul Islandei era afectat de eroziune eoliană severă. 200 de ani mai târziu, frontul eroziunii eoliene atingea sudul țării. Islanda este una din cele mai mari surse de praf din Nordul Europei, eroziunea eoliană atingând valori foarte mari. Riscul acestui tip de eroziune este direct invers proporțional cu nivelul de acoperire cu vegetație al solului.

Serviciul de Conservare a Solului din Islanda a început lucrările de îmbunătățire a calității terenurilor la începutul secolului XX și își continuă activitatea și în ziua de azi. Succesele au fost considerabile ținând cont și de faptul că furtunile de nisip au încetat să-și mai facă simțită prezența. Un studiu asupra a 100 de proiecte de restaurare a terenurilor degradate (reprezentând 75 – 85% din totalul activităților de restaurare a terenurilor din Islanda) a indicat faptul că în ciuda rezultatelor pozitive, eroziunea este încă o amenințare importantă în această țară.

Proiectele au fost limitate în domeniul de aplicare, și de multe ori s-a concentrat asupra simptomelor problemelor, mai degrabă decât asupra cauzele care stau la baza eroziunii, un exemplu în acest sens fiind gestionarea necorespunzătoare a pășunatului. La scară națională, obiectivele privind atenuarea degradării excessive a ecosistemelor nu au fost însă atinse. Această perioadă de conservare a solului din Islanda a fost caracterizat printr-o singură problemă, abordări tip top-down, lipsa stimulentelor adecvate pentru conservarea solului și un cadru legislativ ineficient de protecție a pășunilor. Pe parcursul ultimelor două decenii, a existat o trecere treptată la mai multe strategii participative, implicarea comunității, precum și managementul ecosistemelor pentru mai multe beneficii. Aceste schimbări au crescut foarte mult implicarea comunității în proiecte, stimulat de conștientizarea necesității de conservare a terenurilor respective o mai bună utilizare a acestora. Legăturile dintre politicile agricole și conservarea solului au fost consolidate, în special prin atribuirea unei părți a subvențiilor guvernamentale pentru producția de ovine către factorii de utilizare a terenurilor.

SCSI poate fi contactat la următoarea adresă: Gunnarsholti, 851 Hella 488 3000, land@land.is, www.land.is.

Acest articol este rezultat ca urmare a implementării proiectului bilateral BIL1/18.08.2016 îPractici inovative in managementul sustenabil al terenurilor dedicate zonelor afectate de schimbarile climaticeî finanțat din Fondul pentru relații bilaterale - Programul RO14 îCercetare în Sectoare Prioritareî, fond finanțat de Granturile SEE.

↑ Inapoi

ISLANDA ÎN PROIECTUL EU RECARE
Prevenirea și remedierea degradării solurilor in Europa prin acțiuni de îngrijire a terenurilor

Solurile sunt în prezent sub amenințarea tot mai mare a unei game largi de procese precum eroziunea solului, compactarea, deșertificarea, contaminarea solului etc. Ele au nevoie să fie conservate și protejate pentru a ne asigura că numeroasele funcții și serviciile pe care oferă, cum ar fi producția de alimente, de acumulare și filtrare a apei, stocarea de nutrienți și carbon, nu sunt pierdute sau diminuate. Proiectul RECARE a reunit o echipă multidisciplinară de 27 de organizații diferite pentru a identifica modalitățile de evaluare a amenințărilor actuale asupra solurilor și găsirea unor soluții inovatoare pentru a preveni degradarea în continuare degradarea acestora în toată Europa.

Islanda participă la acest proiect cu Serviciul de Conservarea a Solului având ca și zonă de studiu Gunnarsholt.

 

Solurile islandeze sunt predominant de origine vulcanică. Ele sunt clasificate ca Andosoluri mod obișnuit o capacitate mare de stocare a apei și o coeziune scăzută a particulelor. Aceste proprietăți fac ca solurile să fie instabile și fragile, în cazul în care acestea sunt expuse la intemperii, în special în zone precum Islanda unde procesele de îngheț-dezgheț sunt comune pe tot parcursul iernii. În consecință, eroziunile eoliană și hidrică sunt procese dominante de degradare a terenurilor în zonele unde covorul vegetal a fost alterat sau deteriorat; ca urmare a evenimentelor abiotice (condiții meteo, erupțiile vulcanice) sau ca urmare a activităților produse de om (utilizări ale solului, despădurirea și pășunatul). S-a estimat că eroziunea severă a solului afectează cel puțin 50% din zonele aride din Islanda în timp ce eroziunea severă și extrem de severă este prezentă pe 25% din suprafață.

Deși atât eroziunea hidrică cât și eroziunea eoliană sunt procese foarte active, eroziunea eoliană este adesea responsabilă pentru cele mai multe procese severe de degradare. Acesta este și cazul în zona propusă ca studiu de caz (Gunnarsholt). Pe parcursul ultimelor câteva decenii ale secolului al 19-lea și începutul secolului 20, furtuni de nisip severe au devastat zona. Nisipul a acoperit câmpurile și a îngropat ferme și, în consecință, multe dintre acestea fiind abandonate. Această zonă este încă acoperită în mare măsură de deșerturi nisipoase, dar multe areale au fost regenerate cu succes, mai ales în zona Gunnarsholt. Lucrările de regenerare au început la începutul secolului 20 când oamenii au încercat să oprească nisipul în derivă prin ridicarea de ziduri de piatră și prin semănarea uneor specii de iarbă, în special Leymus arenarius pentru a stabiliza suprafața de teren. Mai târziu au devenit disponibile îngrășăminte artificiale și echipamente adecvate astfel că progresele au devenit mai evidente și mai numeroase. Zone întinse, care au fost anterior deșerturi bazaltice negre, prezintă șanse pentru a fi revegetate.

Adesea, acestea dispun de diverse comunități de plante, și mai important, producând soluri organice fertile, contribuie la creșterea rezistenței ecosistemelor locale. Cu toate acestea, această abordare a regenerării terenurilor, indiferent de gradul de succes, este costisitoare și nu pot fi utilizată pe scară largă. Astfel, regenerarea întreagii suprafațe care a fost pierdută din cauza eroziunii în secolul 20 este imposibil a fi realizată cu această abordare la scară mică. Astăzi, îmbunătățirile funciare din acest domeniu se axează pe stabilirea insulelor de vegetație lemnoasă, în locații selectate în cooperare cu fermierii locali precum și asistarea acestora în recuperarea zonelor degradate din jurul fermelor lor printr-un program numit "Fermierii vindeca pământul". Se speră că insulele de vegetație se vor extinde în timp, că semințele din aceste insule vor crește producția și, în timp, vor acoperi zona degradată. Acoperirea cu specii lemnoase este deosebit de importantă deoarece acestea sunt capabile să supraviețuiască și să stabilizeze un alt pericol natural evident în zonă și anume depunerile de cenuță vulcanică

Zona Gunnarsholt este situată în Sudul Islandei (64 ° 05'N, 19 ° 50'S) și acoperă 900km2. Este în cea mai mare parte plată, cu pante în general mai mici de 5 °. Solurile fac parte din categoria Leptosolurilor și Vitrisolurilor Arenice, respectiv complecși ai acestora. Această zonă a fost utilizată pentru pășunat intensiv, dar în ultimii ani această ocupație s-a mai redus ca intensitateca urmare a aplicării unei politici de protejate a ecosistemelor. Temperatura medie anuală este de sub 3,7 ° C, iar temperaturile medii în ianuarie și iulie sunt aprox. -1.8 ° C și respectiv 10,9 ° C. Precipitații anuale depășesc 1000mm.

Zona Gunnarsholt, ca și Islanda în general, este amenințată de degradarea terenurilor și de problema deșertificării. În cele mai multe cazuri, eroziunile hidrică și eoliană sunt asociate, aceasta din urmă fiind mai proeminentă pe pantele zonelor colinare. Peste 40% din suprafața de teren uscat este considerată ca fiind într-o stare de degradare sau erodată. Eroziunea apei este un alt proces dominant în cazul în care acoperirea cu vegetație este slabă. Aceste efecte sunt consecințe ale interacțiunii proprietăților solului, climă și regimul de gestionare a terenurilor.

Mai multe detalii privind acest proiect pot fi obținute de la Johann Thorsson (johann.thorsson@land.is) respectiv Agusta Helgadottir (agustah@land.is) din cadrul Serviciului pentru Conservarea Solului din Islanda.

Acest articol este rezultat ca urmare a implementării proiectului bilateral BIL1/18.08.2016 “Practici inovative in managementul sustenabil al terenurilor dedicate zonelor afectate de schimbarile climatice” finanţat din Fondul pentru relaţii bilaterale - Programul RO14 “Cercetare în Sectoare Prioritare”, fond finanţat de Granturile SEE.

↑ Inapoi

INSTITUTUL DE CERCETĂRI DIN NORVEGIA DE VEST
Vestlandsforsking

Vestlandsforsking este un institut de cercetare pe bază de comenzi. Institutul este organizat ca o fundație și a fost înființat la 6 martie 1985. Prefectura Sogn and Fjordane a fost fondatorul oficial. Institutul este situat în Sogndal, Sognefjord, în partea de vest a Norvegiei. Institutul are 30 de angajați și o cifră de afaceri anuală de aproximativ 27 de milioane NOK.

Împreună, Vestlandsforsking și Colegiul Universitar Sogn and Fjordane constituie un colectiv de specialiști cu aproximativ 200 posturi academice. Cercetători din cadrul Colegiului participă ca și membrii în cadrul proiectelor derulate de Vestlandsforsking.

Arii de cercetare

Centrul de cercetari pentru turism

Vestlandsforsking (Institutul de Cercetări din Norvegia de Vest) și Colegiul Universitar Sogn and Fjordane sunt fondatorii acestui centru. Obiectivul principal este de a obține o noua perspectivă asupra modului cum o utilizare mai activă a resurselor naturale și culturale pot constitui baza pentru creșterea valorii adăugate în sectorul turismului norvegian și - în același timp - cum să facă turism mai durabil. Termeni precum ecoturismul, turismul durabil și turismul de calitate vor juca un rol central în atingerea acestor obiective.

Centrul are drept scop generarea de competențe naționale și internaționale de nivel superior intr-un cadru de cercetare și dezvoltare axat pe geoturism. Acesta din urmă, axat pe resurse naturale și culturale, se bazează pe conceptul de dezvoltare durabilă. Domeniile principale de cercetare includ:

  • Turism sustenabil;
  • Turism și schimbări climatice;
  • Patrimoniul cultural și natural – bază pentru turism
  • Turism rural
  • Dezvoltarea de destinații și a unui turism participative
  • Politici în domeniul turismului
  • Tehnologia informației și turism

Legătura turismul - mediu se bazează pe o abordare a mediului ca bază de resurse pentru turism dar și din punct de vedere al impactului activităților turistice asupra mediului. Prima abordare se axează pe cercetări privind tipul de turism care se încadrează în categoriile de turism rural, turism în parcurile naționale și ecoturism. Produsele alimentare locale și ecologice reprezintă unul dintre domeniile de interes ale acestui centru de cercetări.

În ceea ce privește turismul și IT-ul, central de cercetări se axează în primul rând pe îmbunătățirea site-urilor de turism pentru a le crește vizibilitatea. Marketing-ul în sectorul turismului este tot mai centrat pe utilizarea Internet-ului. Pentru a fi găsite pe Internet, structurile turistice trebuie să fie identificate de către motoarele de căutare și prioritizate de acestea. Procesul este unul la scară largă, începe cu o structură de informații bine articulate și care implică, de asemenea, serviciile web pentru a se asigura o bună prezentare a unei întregi zone.

Mediu

Cercetările privind mediul pleacă de la conceptul de dezvoltare durabilă. Multe dintre proiectele axate pe mediu, au luat ca punct de plecare lor provocările generate de atingerea obiectivelor de durabilitate în districtele rurale din Norvegia. Timp de mulți ani, grupul a colaborat cu Prosus (Centrul pentru Dezvoltare și Mediu) de la Universitatea din Oslo.

Transportul și mediul repezintă un alt domeniu științific de expertiză. Eforturi considerabile au fost depuse pentru dezvoltarea de metode și analize concrete ale caracteristicilor de mediu și energie aferente diferitelor mijloace de transport. Acest domeniu se referă, de asemenea, la cercetarea fundamentală cu privire la relația dintre mobilitate și dezvoltare durabilă, respective la cercetări privind dezvoltarea combustibililor alternativi. Partenerii de colaborare în acest domeniu sunt Norsk Hydro, Oslo Sporveier, Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie și Universitatea din Aalborg.

Un al treilea domeniu de expertiză este axat pe politicile municipale de mediu, politici în cazul cărora accentul a fost întotdeauna pus pe provocările asociate cu obiectivul dezvoltării durabile și a Agendei Locale 21. În ultimii ani, politicile referitoare la climă și la adaptarea la schimbările climatice au fost legate de acest domeniu de cercetare. De asemenea, au fost întreprinse mai multe proiecte privind dezvoltarea de indicatori în domeniu. Vestlandsforsking a dezvoltat un sistem de control bazat pe indicatori pentru o dezvoltare durabilă în comune la solicitarea Asociației Norvegiane a Autorităților Locale și Regionale. Vestlandsforsking a introdus amprente ecologice ca un instrument de analiză în Norvegia. Partenerii din acest proiect au fost: Ministerul Mediului, Asociația Norvegiană a Autorităților Locale și Regionale, ProSus (Programul de Cercetare și Documentare pentru o Societate Durabilă) și CICERO (Centrul pentru Climă și Cercetare a Mediului - Oslo).

Pe baza acestor trei domenii principale, mai multe domenii subordonate de cercetare au apărut în ultimii ani: Instrumente și indicatori de analiză, Turism durabil și Geotourism, Ecologie Industrială, Agricultura ecologică și alimente locale.

Inovare

Aria de cercetare privind inovarea este un domeniu interdisciplinar în care întreprinderile și societatea întâlnesc cercetarea dezvoltării durabile și respective cercetarea în domeniul tehnologiei informației aplicate. Mai multe dintre proiecte au inclus cercetători din diferite domenii de lucru care au colaborat pe această temă. .

Utilizarea tehnologiei informației este un important motor al inovației în afaceri și în sectorul public. Cercetările au arătat că, deși valoarea izolată a sectorului IT este încă oarecum mică, efectul asupra productivității, în general, este foarte mare. În afaceri, dezbaterile se axează pe procesele de e-business și schimbările legate de comunicarea internă și externă, în sectorul public conceptual e-guvernare fiind un aspect-cheie care trebuie luat în considerare.

Pentru a putea face față proceselor de schimbare și inovare este important pentru sistemele de inovare locale și regionale, să intre în schimburi de experiență și cunoștințe și să colaboreze la rezolvarea problemelor comune.

Utilizabilitate

Activitatea Institutului în zona de cercetare a utilizabilității implică un concept de tip HCI (human computer interfaces), arhitectura informației și semantica web. Utilizatorii sunt întotdeauna o parte importantă a proiectelor Institutului si proiectele sunt cel mai adesea orientate spre utilizator.

Lucrul cu structurile de informații și descrierea informațiilor utilizarea de metadate în moduri standardizate, de exemplu, cu ajutorul unor standarde tehnologice, cum ar fi hărțile tematice, a devenit o parte tot mai importantă a activităților desfășurate de Vestlandsforsking în acest domeniu.

  • Exemple de proiecte în această arie de cercetare sunt:
  • Analiza sistemelor informatice cu ajutorul sistemelor de indicatori;
  • Dezvoltarea vocabulare controlate pentru un mai bun sprijin semantic în portaluri web
  • Analiza și dezvoltarea de sisteme de căutare, taxonomii și ontologii (prin tehnologii semantice, cum ar fi hărți tematice)

Date de contact:

Vestlandsforsking, PO Box 163, NO-6851 SOGNDAL | Phone: +47 906 33 600 | Fax: +47 947 63 727 | E-mail: info@vestforsk.no | www.vestforsk.no 

↑ Inapoi

DOMENII DE CERCETARE LEGATE DE MANAGEMENTUL DEȘEURILOR

În perioada 26.03.2017 – 30.03.2017, Universitatea Politehnica Timișoara și Institutul Norvegian pentru Cercetări în Bioeconomie (NIBIO) au implementat proiectul bilateral realizat prin Programul Cercetare în Sectoare Prioritare finanțat de Granturile SEE “Managementul deșeurilor - Strategii de adaptare la schimbările climatice (WASTE-CLIM-ADAPT)”.

Scopul Institutului NIBIO este de a contribui la siguranța alimentară, gestionarea durabilă a resurselor, inovarea și creare de valoare adăugată prin cercetare teoretică și aplicată în domeniul produselor alimentare, domeniul silviculturii, respectiv domeniul bio-produselor. NIBIO oferă rezultate ale cercetării, sprijin managerial în domeniul cercetării, consultanță pentru autorități la nivel național dar și întreprinderi și societatea civilă. Aproximativ 700 de angajați ai NIBIO sunt prezenți în toate părțile țării. Biroul principal este situat la Ås în Akershus, în apropiere de capitala Oslo.

Universitatea Politehnica Timișoara (UPT), universitate de cercetare avansată și educație, este astăzi una dintre școlile românești cu tradiție, recunoscută în plan național și internațional, atât prin activitatea generațiilor de cadre didactice, cât și prin activitatea de excepție a unor academicieni prestigioși. Activitatea de cercetare este facilitată de existența a 25 de centre de cercetare specializate în diferite domenii care sunt capitale pentru dezvoltarea durabilă a unei societăți moderne. Majoritatea activităților de cercetare desfășurate în UPT sunt finanțate prin surse externe obținute prin participarea la apeluri naționale și internaționale, respectiv prin contracte cu companii private. Aceasta reprezintă o confirmare a calității superioare a cercetării, dar și a prestigiului și deontologiei profesionale a cercetătorilor afiliați acestei instituții.

Impactul schimbărilor climatice concretizat prin creșterea intensității și frecvenței precipitațiilor va accentua efectele unor astfel de catastrofe naturale. Efectele preconizate ale acestor evenimente adverse includ deteriorarea infrastructurii aferente, managementului deșeurilor putând rezulta în creșterea riscului de contaminare a mediului, catastrofe de natura ecologică, risc major de degradare a condițiilor de viață în așezările umane etc.. Astfel, reducerea impactului asupra sectorului de gestionare a deșeurilor ca urmare a acestor evenimente legate de schimbările climatice este, prin urmare, o prioritate atât pentru administrațiile publice cât și pentru cercetători.

Depozitele de deșeuri au un potențial semnificativ de poluare de lungă durată din cauza degradării lente a conținutului biodegradabil și a spălării insuficiente a levigatului prin materialul conținut. Infrastructura actuală este vulnerabilă atât la inundații cât și la deficitul de apă (tradus aici prin riscul apariției unor incendii ce ar putea duce la contaminări ale aerului), dată fiind incidența evenimentelor meteorologice extreme. Chiar și depozitele de deșeuri cu niveluri de protecție împotriva inundațiilor de 1/100, protejate de siguri, sunt susceptibile de a fi inundate înainte de descompunerea materialelor periculoase. Întrucât aceste depozite de deșeuri sunt situate predominant în zonele de câmpie în apropierea zonelor rezidențiale, riscul este permanent și trebuie adoptate politici și strategii eficiente în atenuarea acestuia. Gestionarea neadecvată a deșeurilor contribuie la schimbările climatice și la poluarea atmosferică și afectează direct numeroase ecosisteme și specii.

Depozitele de deșeuri, considerate a fi metoda de ultimă instanță în ierarhia referitoare la deșeuri, eliberează metan, un gaz de seră foarte puternic, care este asociat cu schimbările climatice. Metanul este format de microorganismele prezente în depozitele de deșeuri din cauza deșeurilor biodegradabile precum alimentele, hârtia și deșeurile provenite din grădini. În funcție de modul în care sunt construite, depozitele de deșeuri ar putea, de asemenea, să contamineze solul și apa. După ce sunt colectate, deșeurile sunt transportate și tratate. În urma procesului de transport, se eliberează în atmosferă dioxid de carbon – cel mai prevalent gaz de seră – și poluanți ai aerului, inclusiv particule.

O parte din deșeuri ar putea fi incinerate sau reciclate. Energia care provine din deșeuri poate fi utilizată pentru producția de căldură sau electricitate, care ar putea înlocui energia produsă prin utilizarea cărbunelui sau a altor combustibili. Recuperarea deșeurilor pentru producția de energie ar putea astfel să contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Deșeurile pot constitui o problemă sau o resursă doar în funcție de modul în care noi le gestionăm.

Una dintre problemele cu care ne confruntăm este, cu siguranță, atât asigurarea resurselor pentru numărul în creștere a populației și, în special, a populației în mediul urban. Dezvoltare continuă a industriei, și concentrarea acesteia în anumiți poli de dezvoltare, fenomenul de globalizare, agricultura contemporană, emisiile de gaze, transporturile și consumul de energie creează un număr de probleme care fac parte din așa numitele „Schimbări Globale”.

Reprezentare a creșterii populației urbane versus populația rurală

 

Pentru pregătirea viitoarelor domenii de colaborare, specific a fost prezentat și s-au desfășurat workshop-uri de identificare a soluțiilor de prevenire și utilizare eficientă a deponeelor de deșeuri. Au fost prezentate și s-au discutat posibilele modele de rezolvare a problemelor de mediu pe care le implică deponelee de deșeuri.

Vizita în Norvegia – managementul deșeurilor

Au fost discutate aspecte ale impactului schimbărilor climatice concretizate prin creșterea intensității și frecvenței precipitațiilor care accentuează efectele unor astfel de catastrofe naturale. Efectele preconizate ale acestor evenimente adverse includ deteriorarea infrastructurii aferente managementului deșeurilor putând rezulta în creșterea riscului de contaminare a mediului, catastrofe de natura ecologică, risc major de degradare a condițiilor de viață respectiv impactul asupra așezărilor umane. Astfel, reducerea impactului asupra sectorului de gestionare a deșeurilor ca urmare a acestor evenimente legate de schimbările climatice este, prin urmare, o prioritate.

În perioada 28.05.2017 – 31.05.2017, s-a desfășurat vizita partenerului norvegian la Universitatea Politehnica Timișoara unde s-au organizat workshopuri având ca scop înțelegerea Managementul deșeurilor – precum și dezbaterea strategiilor de adaptare la schimbările climatice. Au fost prezentate aspecte ale managementului deșeurilor și surse de poluare atât din Romania cât și din Norvegia.

La aceste întâlniri au participat, pe lângă partenerii norvegieni și membrii echipei de implementare a proiectului, și cadre didactice de la Universitatea Politehnica Timișoara, parteneri din industrie și studenți de la Specializarea Măsurători Terestre și Cadastru.

Acest articol este rezultat ca urmare a implementării proiectului bilateral BIL11/2016 “Managementul hazardelor provocate de apă în contextul schimbărilor climatice prin implementarea unui instrument de planificare spațială și prin soluții tehnice” finanțat din Fondul pentru relații bilaterale - Programul RO14 “Cercetare în Sectoare Prioritare”, fond finanțat de Granturile SEE.

↑ Inapoi

UNIVERSITATEA REYKJAVIK

Universitatea Reykjavik este o universitate private, modernă, dinamică situat în inima capitalei Islandei. RU se concentrează pe excelență în predare, cercetare, antreprenoriat, dezvoltare tehnologică și cooperare cu sectorul de afaceri. Universitatea oferă studenților o bază solidă academică, de ultimă oră, experiență practică și conexiuni extinse cu industria.

Universitatea are peste 3500 studenți sub îndrumarea a aproximativ 250 cadre didactice. 84% din studenții absolventi din 2015 au spus că erau bine pregătiți pentru angajare.

Universitatea Reykjavik dispune de 4 sub-unități: Școala de Afaceri, Facultatea de Informatica, Facultatea de Stiințe si Inginerie și Facultatea de Drept. RU găzduiește, de asemenea o serie de institute de cercetare, care se întind de la aspecte fundamentale teoretice la aplicații inovatoare. Programele de studiu de la Universitatea sunt concepute în strânsă colaborare cu industria pentru a se asigura că sunt la curent cu cele mai recente evoluții în domeniul dinamic al ingineriei, cu mediul de afaceri și de drept.

Poziția geografică a Islandei, situată la jumătatea distanței între Europa și America de Nord, creează o platformă unică pentru colaborare internațională. Acest lucru permite Universității Reykjavik dezvoltarea unor programme educaționale și de cercetare în strânsă colaborare cu universitățile de pe ambele maluri ale Atlanticului. Universitatea are aproximativ 200 de universități partenere din întreaga lume și continuă să dezvolte acorduri strategice de cooperare pentru schimburi de studenți, colaborarea în domeniul cercetării și schimburi la nivelul cadrelor didactice. Universitatea este participantă la Programul Erasmus +.

Mai multe informații referitoare la această instituție pot fi găsite accesând: https://en.ru.is/

↑ Inapoi

Proiectul ECO-INTERAGE

În perioada 30 august 2017- 1 noiembrie 2017, Universitatea Politehnica Timișoara, în parteneriat cu Reykjavik University și Școala Gimnazială nr. 19 ,,Avram Iancu” Timișoara, implementează proiectul ,, Protejarea biodiversității și importanța serviciilor ecosistemelor – o abordare inter-generațională (ECO-INTERAGE)“, derulat prin Ministerul Mediului și finanțat din Fondul pentru Relații Bilaterale în cadrul programului Ro 02 ,,Biodiversitate și servicii ale ecosistemelor”, Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European 2009-2014.

Programul RO02 se axează în principal pe implementarea de soluții în problema degradării serviciilor ecosistemelor, pe creșterea nivelului de cunoștințe privind contribuția acestora la economie respectiv pe reducerea/ stoparea pierderii biodiversității în România. Proiectul ECO-INTERAGE va aborda aceste aspecte dintr-o perspectivă intergenerațională așa cum sunt și problemele legate de biodiversitate, de impactul antropic și climatic asupra serviciilor ecosistemelor.

Obiectivul principal al acestui proiect este acela de a identifica, prin transfer de expertiză, soluții durabile pentru protejarea biodiversității, a cunoașterii, înțelegerii și utilizării judicioase a serviciilor ecosistemelor prin activități adaptate diferitelor categorii de vârstă incluzând atât adulți, cât și copii și tineri printr-o abordare inter-generațională.

Copiii și tinerii sunt unele dintre cele mai mari afectate grupuri de pierderea biodiversității, de lipsa înțelegerii rolului primordial al serviciilor ecosistemelor atât în economie cât și în restaurarea zonelor degradate. Prin urmare, toate categoriile de vârstă (copii, tineri și adulți) trebuie să aibă parte de o educație corectă bazată atât pe teorie cât și pe aspecte practice în domeniul protejării biodiversității, a cunoașterii, înțelegerii și utilizării judicioase a serviciilor ecosistemelor în economie, să facă parte dintr-o strategie intergenerațională privind protejarea biodiversității și să fie implicați în activități privind creșterea rezilienței biodiversității și a serviciilor ecosistemelor la diferite presiuni atât antropice cât și naturale.

Prezentul proiect răspunde direct la atingerea obiectivelor domeniului prioritar specific Biodiversitate și servicii ale ecosistemelor prin creșterea gradului de conștientizare și educare în privinta protejării biodiversității, a cunoașterii, înțelegerii și utilizării judicioase a serviciilor ecosistemelor în economie respectiv prin dezvoltarea unui sistem pentru schimbul de informații cu privire la aceste aspecte, sistem adaptat diferitelor categorii de vârstă.

Echipele de proiect coordonate de Conf. Univ. Dr. Ing. Sorin Herban (Universitatea Politehnica Timișoara), Prof. Drd. Cristina Hălbac-Cotoară-Zamfir (Școala Gimnazială nr. 19 ,,Avram Iancu” Timișoara) și Dr. David C. Finger (Reykjavik University) în vederea atingerii obiectivelor proiectului au organizat o serie de workshop-uri în Islanda în perioada 13-17 septembrie 2017. Rezultatele acestor întâlniri precum și alte informații referitoare la proiect vor fi diseminate în cadrul unor conferințe ce se vor desfășura la Timișoara în a doua parte a lunii octombrie.

↑ Inapoi